Interviu cu Lioara Peţa – artistă handmade din Buziaş

Categories Interviu
255430_398808770170648_1562092069_n

Fiind un mare iubitor al obiectelor pline de originalitate, port un mare respect artei handmade. Deseori aveam stări de confuzie, nu ştiam ce aş putea dărui unei persoane dragi. Handmade-ul m-a salvat din multe astfel de situaţii, este arta care produce obiecte cu mult gust, create cu multă dragoste, nu doar pentru a obţine un profit amar.

Lev Tostoi avea dreptate când spunea că “arta nu este un meşteşug, este transmiterea sentimentului pe care artistul l-a simţit”, dar să nu uităm să identificăm kitch-ul, pirul creativităţii.

Trebuie să învăţăm să dăruim produse făcute cu suflet, pentru suflete, să refuzăm mema venită din sfera produselor in masă, să apreciem mai mult creaţiile handmade, artiştii handmade, precum şi munca depusă pentru aceste lucrări.

Cei de la “Dilema Veche” descriu cel mai bine fenomenul handmade:

Lucrurile făcute de mînă sunt mai bune: de dăruit, pentru oameni, pentru mediu. Ascensiunea culturii lanţurilor de magazine şi fabricarea globală au determinat ca toţi oamenii să se îmbrace şi să-şi mobileze/decoreze casa la fel. Conexiunea dintre producător şi consumator s-a pierdut. Prin cumpărarea de handmade ajutăm la refacerea legăturii.“

Prin intermediul acestei postări, vă invit să cunoaşteţi o artistă a frumosului, buzieşeancă de-a noastră:

Pentru început, spune-ne câteva cuvinte despre tine.

Salut! Eu sunt Lioara, o buzieșeancă de 26 de ani care, după ce a terminat facultatea și masterul, s-a hotărât să-și urmeze pasiunea. Îmi plac lucrurile colorate, iar acesta este motivul pentru care m-am hotărât să aduc puțină culoare și în viețile altor amatori de culori. Pe lângă accesorii, mă distrez cu cei mici la ateliere cu diverse teme atractive special concepute pentru ei. Pe scurt, încerc să mă înconjor de activități, lucruri și oameni dragi mie și astfel fiecare zi este specială.

Cum ți-ai descoperit talentul pentru handmade?

Intotdeauna mi-a placut să creez câte ceva. Când eram mică îmi plăcea să fac hăinuțe pentru păpuși, rame foto din macaroane sau tot felul de proiecte cu ceea ce am aflat mai târziu că era papier mâché. Țin minte că și la grădiniță sau la școală eram entuziasmată de teme precum rame foto din capace de borcane sau colaj pentru ora de desen cu frunze culese din parc și alte minunății. Cred că toate aceste activități au dus la îndeletnicirile mele de astăzi. Încerc să dau mai departe din plăcerile pe care le-am experimentat în copilărie prin atelierul meu Ora de lucru manual și să încânt amatorii de accesorii îndraznețe cu gama noastră colorată și creativă de cercei, brățări sau coliere.

Când a început călătoria ta în lumea handmade? Cu ce ai început și care este direcția în care intenționezi să continui?

Pe la sfârșitul anului 2008 m-am hotărât să-mi confecționez singură accesoriile și de acolo a pornit tot. Chiar de la început am antrenat-o și pe mama mea în conceperea și făurirea accesoriilor și așa a început povestea accesoriilor de la Multechestii!

Țin minte și acum că am pus-o pe mama la început să-mi facă jambiere tricotate de luat peste cizme, pentru că mi-am dat seama că astfel pot să mă asortez mai bine la diferite ținute, iar apoi s-a născut primul colier croșetat care de fapt era un șirag lung care imita lanțul. De acolo pînă la accesoriile care au urmat nu a mai fost decât un singur pas.

Mi-ar plăcea ca la un moment dat să am magazinul meu frumos decorat în care să țin poate și un atelier din când în când.

Când ți-ai dat seama că poți transforma un hobby într-o “mini afacere”?

Începutul Multechestii a coincis cu începutul exploziei de handmade din România. Am participat chiar la prima expoziție de accesorii handmade din Timișoara. Nu mai țin minte data exactă, dar știu că m-am hotărât că vreau să fac accesorii, am împărtășit ideea cu mama mea și apoi ne-am pus pe treabă. Din fericire, rezultatele nu au întârziat să apară.

Ce te inspiră în crearea accesorilor handmade? De unde atâta inspirație?  😀

Sursa nelimitată de inspirație a rămas până astăzi internetul, dar tot timpul accesoriile noastre au o notă personală. Întotdeauna mi-a plăcut originalitatea și mai știu și că nu   mi-ar plăcea ca cineva să se hotărască să… adopte un model creat de noi.

Se întâmplă foarte des ca eu și mama să facem câte o ședință brainstorming ad-hoc (acum că eu sunt în Timișoara și mama e la Buziaș, foarte des aceste ședințe se desfășoară la telefon), care are ca rezultat diferite modele care mai de care mai sofisticate. Bineînțeles, eu le văd cumva, mama și le imaginează altfel, dar nu ne lasăm până nu suntem mulțumite de rezultate.

Ce fel de materiale folosești pentru crearea produselor tale? Îți găsești ușor materia primă?

Accesoriile Multechestii sunt confecționate din două tipuri de materiale. Eu confecționez accesorii din lut polimeric, iar mama mea croșetează. Materialele le luăm din diverse locuri… internet, piața de la Buziaș, magazine din Timișoara, adevărul e că întotdeauna cînd vizităm câte un loc în care există posibilitatea să găsim ceva ce se poate transforma în accesoriu, “radarul” nostru e pornit 🙂

Care este modalitatea prin care îți faci cunoscute produsele? (Participi la târguri de profil ? )

Pentru accesorii am început cu un blog în care publicam poze cu accesoriile. Acum am și o pagină de facebook, Multechestii, care este updatată mult mai des. Pe viitor aș vrea să-mi cumpăr un domeniu al meu pentru un magazin online.

La început participam la multe târguri de profil, am ajuns cu accesoriile în Sighișoara, în Vama Veche, am încercat chiar și un târg în București, dar în ultima perioada târgurile au devenit mai degrabă o afacere pentru organizatori decât pentru participanți.

Care sunt cele mai mari satisfacții pe care le-ai obținut în acest domeniu plin de culoare?

Pentru noi e o plăcere să facem accesoriile. Asta ar fi satisfacția numărul 1. Nu am fi putut ajunge până aici altfel. Apoi, de fiecare dată când cineva ne admiră accesoriile, le achiziționează sau participăm la un interviu de genul acesta satisfacțiile se înmulțesc.

O ultima întrebare:  în ce “relație” ai rămas cu orașul tău natal?

Buziașul va rămâne întotdeauna “acasă”. Chiar dacă Timișoara îmi oferă mai multe oportunități, întotdeauna voi ști că ma voi putea baza pe siguranța și căldura locului unde am copilărit, unde am crescut și m-am format ca om.

 Mulțumesc pentru interviu  🙂

 

Adaugă un comentariu: